Wednesday 23 January 2008

Bassoonery

Seara, toţi trei la un recital de fagoturi cu cvartetul Bassoonery (Sandu Moldovan, Săndel Lazăr, Cosmin Bălean, Mihai Nichita) la Filarmonică. La pian: Sorin Petrescu. Invitaţi speciali: Eckart Tübner şi David Mathé. În program: W. Miles - Heart Beats; C Sain-Saëns – Sonată; A. Piazzolla – Oblivion şi Libertango; Anonymous (arr. A. Balent) – Bassooniciana; A. Ridout – Pigs; L. Delibes (arr. Fr. Jones) – Pizzicati; P. Schickele – Last Tango in Bayreuth; H. Cordovil – Gaiola aberta; S.R.Henry – By Heck; W. Raymond Walker – The Funny Bunny Hug; R. Scott – Power House. Piesele aveau un sound de valsuri şi de muzică de fanfară. Am recunoscut repede sound-ul compoziţiilor lui A. Piazzolla – foarte des prezent în programul Filarmonicii, de la o vreme.

Săptămâna trecută i-am cunoscut pe Adriana şi Sorin Dogariu (recomandaţi prin amabilitatea d-nei violonceliste Alexandra Guţu). Theodor le-a cântat la pian într-o sală de repetiţii de la Conservator. Sper să ne mai întâlnim cu ei on a regular basis.

Marele salt

Remarcabila actriţă Rodica Tapalagă (Tănase Scatiu, Artista, dolarii şi ardelenii, Clipa, Sistemul nervos, numeroase apariţii la televiziune - între care şi sceneta Secţia corecţională, adaptare după I.L Caragiale) îşi aminteşte – în volumul Carte despre Toma Caragiu, apărut în 1985 la Edtura Meridiane) de o discuţie purtată cu marele actor, înainte de plecarea sa la ceruri, în tragica noapte de 4 martie 1977. Îl întreabă Rodica pe Tomiţă: „Toma, ce ţi se pare că revine cel mai des, mai obsesiv în însemnările lui bătrânul L.N.Tolstoi?”. Se referea la Jurnalul scriitorului rus pe care îl citea pe atunci. După o scurtă ezitare, Toma răspunde: „Parcă groaza de a face ‚marele salt’, imensa curiozitate şi parcă dorinţa de a-l face şi mai ales gustul amar pe care-l poartă geniul, pentru care nedreptatea de a fi muritor (nedreptate pe care în fond o simţim cu toţii) este infinit mai mare, mai aspru resimţită, dată fiind investitura de valoare omenească, atât de conştient purtată. Nu-i aşa?” Şi continuă: „Ah! Da, da, da – draga mea! E o imensă porcărie!!!” Peste ani, actriţa avea să spună: „Atunci am înţeles că îi era tare frică, că era frământat de problema marelui salt’, dar mai ales, el se simţea solidar cu acei foarte mari, cu acei care aveau şi dreptul să simtă mai acut nedreptatea nefiinţei.

All you need is love

Pericopa apostolică de azi trimite la fragmentul atribuit Sf. Pavel din Corinteni despre iubire (love, charity) ca podoabă de mare preţ ce ne spală de toată sluţenia cu care ne-a maculat ţinerea de minte a răului: „Brethren, love is patient and kind; love is not jealous or boastful; it is not arrogant or rude. Love does not insist on its own way; it is not irritable or resentful; it does not rejoice at wrong, but rejoices in the right. Love bears all things, hopes all things, endures all things. Love never ends; as for prophecies, they will pass away; as for tongues, they will cease; as for knowledge, it will pass away. For our knowledge is imperfect and our prophecy is imperfect; but when the perfect comes, the imperfect will pass away. When I was a child, I spoke like a child, I thought like a child, I reasoned like a child; when I became a man, I gave up childish ways. For now we see in a mirror dimly, but then face to face. Now I know in part; then I shall understand fully, even as I have been fully understood. So faith, hope, love abide, these three; but the greatest of these is love.”

Imaginea acestor cuvinte l-a fascinat şi pe regizorul rus Andrei Tarkovski, atunci când le-a rostit (prin personajul său, zugravul de icoane Andrei Rubliov, canonizat de Biseric
ă în 1988) în capodopera sa din 1967, Andrei Rubliov.